fbpx

Tu, prin ochii mei..

Doamne, cât te ador când taci. Frumoasă, inocentă, misterioasă și a mea. Îți iubesc privirea cuminte, ochii tăi calzi ascunși printre gene. Mă faci să te vreau fără să îmi doresc să te am. Îmi aduci liniște.

Acum te înțeleg. Ochii tăi zâmbesc cu o siguranță pătrunzătoare.

Mai ții minte când mă certai că nu te ascult? Eu te ascult când taci. Doamne, cât de minunată erai când te încruntai! Într-o zi o să te iau în brațe și o să te pun în fața oglinzii. Ești cea mai frumoasă atunci. Dar tu cred că știi deja asta.

Îți amintești când îmi spuneai că ți-e frică? Când uneori îți priveai porii deschiși și tăcută te îmbrațișai? Tremurai ușor cu privirea pierdută, dar sigură. Nu mă voiai lângă tine, știu.

Dar zâmbetul tău puternic și râsul zgomotos de după îl știi? Siguranța că totul va fi bine? Ești minunată și plină de resurse. Pentru orice. Pentru absolut orice.

Seara adormi tot îmbrățișată. Și singură. Uneori, în timpul nopții îți așezi capul pe pieptul meu. Părul tău miroase atât de frumos. Mă deranjează câteodată , dar iubesc să te țin la piept. Dimineața, uneori uiți că sunt lângă tine. Alteori, te alinți ca un copil. Sau ca o femeie care pentru o clipă uită de bariere și se pierde în niște brațe puternice.

Uneori, când nu sunt lângă tine, mă surprind zâmbind. Ori îți gasesc un fir de păr pe tricou, ori parcă aud râsul tău. Alteori, cad pe gânduri. Îmi amintesc cât de frumoasă ești când taci.

Când tu spui atât de multe.

Distribuie:

Leave Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *