fbpx

Tabloul meu..

Avea buza de jos crăpată și chipul plin de pistrui. Părul îi îmbrățișa umerii și ochi îi licăreau în lumina apusului.

Din locul meu nu se observă că o privesc.

Își ținea palmele în jur, de parcă ar fi fragilă în bătaia vântului. Poartă o rochie albă, transparentă, iar lângă ea e doar perechea de sandale. Își strânge genunchii și așteaptă.

Soarele a pictat cerul în seara asta, ca și cum tabloul creat ar fi cea mai remarcabilă operă de artă. Marea tace și ea. Din când în când își amintește că are niște valuri de adus la mal.

Eu am pierdut noțiunea timpului. Eu nu îmi dau seama ce e mai frumos. Clipa asta, ea, apusul, marea.. Poate chiar viziunea pe care o am. Dacă aș putea să pictez în cuvinte, acesta ar fi tabloul meu…

Distribuie:

Leave Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *