fbpx

Imaginatie si realitate…

Imaginatie si realitateM-am trezit straina intr-o realitate pe care mi-am imaginat-o si mi-am dorit-o din tot sufletul. Mi-am asezat bratele pe blatul din bucatarie intrebandu-ma daca visul meu a fost o capcana. Poate imi era frica. Intelegeam impulsul de a ma apropria de el si cunosteam teama ca totul se va termina. Oare imi era frica sa simt? Poate simteam fericire si nu stiam cum sa ma port cu ea. Emotiile? Oare ele sunt vinovate? Ar trebui sa fiu mai pragmatica?

Ma simteam o fetita, un copil care descopera, cunoaste si are un infinit de intrebari fara raspuns. Nu mai eram femeia puternica de ieri. Acea femeie care radea zgomotos, sincer si asurzitor. Imi parea rau cand ma gandeam ca probam pantofii mamei in oglinda din sufragerie. Imi doream sa existe cineva care sa ma minta atat de frumos incat eu sa cred si sa ma linistesc. As fi vrut ca atunci cand ma impiedic si cad, sa treaca cu un plasture. Ca atunci cand eram mici.

Mi-am dorit brusc sa fiu singura. Imi era frica de propria reactie. Nu voiam sa ma ia in brate, sa ma sarute. Nu voiam sa ma mangaie sau sa imi spuna ca sunt frumoasa. De unde as fi stiut ca este sincer? Eram desculta si gresia era rece. Simteam discomfort, dar imi placea. Am continuat sa accept si sa simt durerea. L-am auzit pasind. L-am simtit puternic, iar eu mica si vulnerabila. Eram fragila. L-am lasat sa ma cuprinda gandindu-ma ca nu vreau sa ma mai gandesc. Cum ar fi ca timpul sa se opreasca in loc? De ce nu as lasa vibratia trupurilor noaste sa se manifeste? Oare simte ca tremur cand ma atinge? Poate se gandeste ca am emotii, ma linisteste acest gand. Nu cred ca stie ca il simt ca un pradator, iar eu un animal captiv.

Atat de mult mi-as fi dorit sa alerg. Sa ascult muzica in casti la maxim si sa fug. Sa fie teii infloriti.  Sa ma inunde mireasma si sa ma gandesc la poezie. Sa ma gandesc ca am fost un vers nepublicat.

Distribuie:

Leave Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *