fbpx

Gândurile ne influențează starea de spirit

Cum reușești să faci diferenta dintre realitate si imaginație? Memoria e un lucru uimitor. Stochează evenimente reale, dar și fictive. Din dorinta de a nu suferi, o parte din amintirile tale își păstrează forma, dar își modifică conținutul.

Ma gandesc acum la un moment din copilărie in care imi doream sa am o sacoșă mare de banane. Teoretic, asta e trist. Și practic, de fapt. Cred ca mâncam o banana o dată pe lună, cand ne lua mama. Ca atunci avea bani, nu ca n-ar fi vrut. Si napolitane Naty ne lua. În sufletul meu, a rămas doar bucuria pe care o aveam cand mergeam la magazin să le cumpărăm. Si cand stăteam toate trei in pat si le mâncam. Eu, mama și sor’mea. Amintirile din restul zilelor în care voiam să mănânc o banana si nu aveam, au rămas în plan secundar. Acesta este un exemplu simplu.

La fel se întâmplă și în relații. Nu-mi amintesc momentele in care am fost rănită. Le ignor sau le accept și nu le mai caut în colțișorul acela din minte în care au rămas stocate. Îmi amintesc doar momentele în care am râs, în care ne-am ținut strâns în brațe. Ce rost ar avea să avem resentimente? Toate se întâmplă cu un scop. Everything happens for a reason. Am un tatuaj cu acest mesaj, ca să nu uit.

În același timp, ne imaginăm încontinuu. Visăm cu ochii deschiși. Suntem proprii regizori pe scena vieții. Ignorăm realitatea și călătorim. Citind o carte, ascultând o melodie, pe perna care probabil s-a săturat de noi, dacă ar fi o ființă vie. Orizontul, cerul. Ne duc gândurile în zări necunoscute. Uneori, atât de multă bucurie îți aduce imaginația, încât corpul tău are senzația că e realitate. Asta e puterea gândului. Ochii îți strălucesc, gura se deschide într-un zâmbet sincer și liniștit, inima are un puls normal și calm.

Dormind, am visat o dată că eram captivă undeva și legată cu sfoară la mâini. Atât de tare m-au durut încheieturile, și în vis și a doua zi! Mi-a fost frică la început, apoi am încercat să înțeleg de ce. Este puterea, intensitatea si percepția pe care creierul le prelucrează.

La un moment dat, mi-am propus să nu mai simt nimic. Mai fac asta și acum uneori. M-am gândit atât de mult la asta, am crezut în scopul meu atât de intens, încât am văzut și rezultate. Într-o seară m-a sunat mama plângând, iar eu eram statuie. Nici un sentiment. Ulterior, m-am simțit vinovată. Am reacționat după mult timp. M-am decis că asta nu este o variantă. Să fugi. Mai bine te chinui să accepți. În schimb, am rămas uimită de puterea gândului.

Când a murit unchiu’, cel care mi-a fost tată, râdeam în hohote lângă sicriul lui. Sincer, acum ma deranjează cuvântul “sicriu” atât de tare, dar moartea este un eveniment normal în viața noastră. La un moment dat și noi vom muri, iar alții vor vorbi despre noi. Râdeam cu el pentru că în mintea mea s-a întâmplat același lucru. Ignoram ceea ce e trist și îmi aminteam de momentele frumoase. Atât de mult mi-aș dori să mai povestesc cu el acum. Să simt acea dragoste necondiționată și să-i ascult sfaturile.

În tot ceea ce facem, gândurile ne influențează starea de spirit. Noi alegem cât de mult suntem conștienți de asta. Sau cât de mult profităm de mintea noastră.

Distribuie:

Leave Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *