fbpx

Eu nu știu ce vreau..

Eu nu știu ce vreau.

Îmi simt corpul greu, ochii încărcați și mâinile fragile. Mi-e dor de tine. Dar nu știu dacă de tine ca om, sau de experiențele pe care le avem împreună.

Oare mi-e dor de mine? Mă uit in oglindă și zâmbesc. Sunt frumoasă. Am ochii mari și luminoși. Buzele îmi conturează perfect chipul cu care aș putea să cuceresc lumea. Desculță si cu un rucsac în spate.

Îmi amintesc de tine. Parcă îți simt parfumul. Mirosul pielii. Te văd cum vii ușor în spatele meu, mă strângi la piept și îmi săruți fruntea, știind că îți aparțin. Continui să zâmbesc, dar privirea îmi e plină de dor. Cu tine de mână, lumea întreagă ar fi o aventură.

Dar eu vreau liniște sau aventură? Sau nu știu? Sau poate dorințele-mi aleargă prin minte, rătăcite și confuze?

De un lucru sunt sigură. Mi-aș lăsa pleoapele să cadă, să închid ochii și să simt. Genele mele sa-ți gâdile fruntea și să coboare ușor spre nas. Să tresari când te sărut. Când te sărut in treacăt și continui să-ți explorez trupul. Să-ți simt pielea, să-mi danseze trupul in palmele tale.

Mă simt pierdută în slăbiciuni, dar ador să creez amintiri. Oare despre asta e vorba? Frânturi aruncate intr-un haos? Sentimente, emoții, experiențe, pierdute în nopti si-n dimineți, păstrate în gânduri pe vecie?

Încă un răsărit, încă un apus. Încă un zâmbet sincer aruncat unui necunoscut și încă un an în care alerg, mă opresc, descopăr, inteleg, mă pierd și zâmbesc renăscând?

Călătoria asta m-a găsit fragilă. Nu reusesc sa vad care taler al balanței e mai greu, iar Răsăritul si Apusul îmi ofera acel mijloc de zi care nu știe încotro să apuce. Iar fericirea, ea e doar un reper în gânduri. Atunci când o simți nu-ți amintești de nopțile de dor.

Distribuie:

Leave Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *