fbpx

De vorbă cu ea..

Mă ascundeam în brațe. Căutam liniștea în cele mai gălăgioase locuri și-n cele mai agitate suflete. De multe ori, închideam ochii și mă pierdeam în îmbrățișări. În atingeri de mână, în priviri, în cuvinte și în clipe care îți opresc respirația.

Îmi amintesc, era dimineață. Stăteam întinsă pe nisip, priveam cerul, iar marea cânta pentru mine. Venea agitată cât să-mi atingă tălpile, apoi se retrăgea sfioasă, parcă înghițind în sec. Îmi doream să mă cuprindă și să mă lase să îi povestesc. Toate fricile, toate întrebările pe care le am. Știam că n-o să mă judece. O să mă țină în brațe, o să mă asculte liniștită și o să mă iubească. Știam că-i va fi dor de mine când voi pleca.

Ea m-a văzut sensibilă, m-a auzit plângând. M-a cunoscut fericită, sunt sigură că-mi adora zâmbetul. M-a surprins dezbrăcată și s-a îndrăgostit de toate imperfecțiunile mele. M-a avut doar pentru ea și-mi va rămâne veșnic cel mai iubit refugiu.

O dată i-am povestit că m-am îndrăgostit. Că-mi este teamă, dar că sunt fericită. I-am spus cum ochii iubitului meu mă privesc cu dragoste. Cum îmi sărută fruntea, cum îmi atinge corpul și cum îmi face sufletul să vibreze. M-a ascultat, m-a înțeles, m-a îmbrățișat și a fost fericită alături de mine. Vara următoare i-am povestit că nu mai vreau să am încredere în aparențe. Că ochii iubitului meu strălucesc acum și fără mine. În alte brațe și în alte suflete. Ea m-a cuprins și mai tare. M-a făcut puternică și încrezătoare.

La Apus, mă lua în brațe agitată. Simțeam cum freamătă și cât de dor îi e de liniște. Dimineața era atât de specială. Îmi ținea umerii strâns fără să se miște. Eram fericită dimineața. Îmi doream s-o agit și s-o trezesc, dar calmul ei mă făcea să plutesc. Cât de mult am tăcut la Răsărit. Și cât de mult m-a iubit.

Nu știu ce-i voi spune vara asta, dar abia aștept să o regăsesc. Sunt sigură că îi este dor.

Distribuie:

Leave Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *