fbpx

De ce să nu fii tu?..

Tot ce este diferit, se considera a fi bizar și anormal. Principiile unei societăți sunt construite de noi în ani și ani. Când nu te adaptezi majorității, poți fi marginalizat, exclus, neînțeles. Uneori, nici nu ne dam seama de asta. E mai confortabil pentru mintea noastră sa ne adaptam decât sa innotăm împotriva curentului. Am risca să rămânem singuri, iar un om nu poate supraviețui decât dacă e integrat într-un colectiv.

Suntem atât de diferiți. Nicăieri în lumea asta nu există un chip la fel, o amprentă identică, gânduri, trăiri, reacții similare. Doar asemănări.

Toate definițiile existente, care au fost create tot de oameni, descriu modul în care suntem și comportamentul pe care îl avem. Preluăm conceptul deja existent și ni-l însușim ca și cum ar fi al nostru. Ca și cum am crede deja în el. Un mod predefinit și asimilat ca și cum ar fi natural.

Pentru că așa e normal, pentru că ne este frică de necunoscut și nu știm cum să ne descurcăm cu el, dacă ne aflăm în fața lui. Dacă o mie de oameni preiau un obicei, pentru noi e mai confortabil să ne alăturăm lor. Ar fi riscant să facem ceva diferit. Mecanismul de auto apărare prezent în ființa noastră neagă și refuză absolut tot ce e neștiut. Acceptăm lucrurile simple pe care le știm deja, că le-am văzut la alții.

O tânără intră desculț într-o încăpere. Pentru că așa vede ea libertatea. Pentru că atingerea pământului cu tălpile goale o stimulează și o face să vibreze. Să fie una cu natura, cu Universul. Cu toți acei oameni aflați în orizontul ei vizual, dar și cu tot ce se află dincolo de aparențe. Să plutească și să simtă vibrațiile existenței. Doar că ea este diferită. Toți ceilalți sunt încălțați și fac lucruri banale și absolut normale. N-ar fi o problemă pentru ea, dacă nu ar fi privită suspect, dacă nu i s-ar atrage atenția. Dacă nu s-ar simți neînțeleasă, exclusă și criticată. De ce? Doar pentru că e diferită. Doar pentru că ar trebui să fie absolut normal să fii așa, să fii unic. Și firesc să accepți asta.

De ce ar fi greșit ca oamenii să se țină de mână? În metrou, măcar trei stații. (Asta am citit undeva și mi-a plăcut la nebunie). De ce în pauza de masă, la birou, nu e normal să citești câteva pagini din cartea care îți face gândurile să plutească? De ce să nu mergi desculț, să n-ai umbrelă când plouă, să dansezi singur, să zâmbești necunoscuților? De ce să nu fii tu? Ce e greșit în a fi tu?

Distribuie:

Leave Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *