fbpx

Apa îmbrățișează, Lisa!

“Apa îmbrățișează, Lisa.”Îmi spune ea într-o seară friguroasă. În apartamentul ei micuț și cochet mi-am găsit locul cel mai confortabil în care să mă așez, gresia din bucătărie. Amândouă aveam un pahar de vin bun și inimile noastre vorbeau.

“Apa îmbrățișează Lisa. Și ridică-te! Nu-ți iei energia de jos. Hai! Sus!”

Am tresărit. Știam că are dreptate, dar îmi doream să-mi las trupul în voie, să las sufletul liber și natural. Să plâng. Să zâmbesc. S-o privesc în ochi, cât e de bună. Să-i văd și ei cicatricile și să i le îmbrățișez.

Mă gândeam la apă. La marea mea care mă așteaptă. La valurile ei care mă iubesc și mă alină, la sânul ei care mă cuprinde cu atâta dor.

Mă gândeam că abia astept să-mi cuprind obrajii, când îi spăl. Să-mi mângâi tâmplele, umerii. Să las apa să îmi fure toate grijile. Chiar să o las să mă îmbrățișeze.

“Lisa, oamenii nu te vor ține în brațe la fel!”

Distribuie:

Leave Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *