fbpx

Dimineti si ganduri…

BLOG5E dimineata. Intotdeauna am avut acest moment al zilei ca reper cand imi doream ca timpul sa se grabeasca. Imi dezmortesc corpul contrariata de gandurile care ma urmareau. As fi vrut sa fiu intr-un anume fel, ori suparata ori fericita. Mi-as fi dorit sa se faca din nou noapte si sa astept nerabdatoare a doua dimineata, dar in schimb imi indrept privirea spre fereastra larga a camerei. Cum sa nu zambesti cu tot sufletul cand vezi cum razele de soare isi gasesc loc jucause printre perdele? E pur si simplu un miracol. ☺Poate ca natura asa a fost dintotdeauna, dar cu siguranta e un miracol ca eu pot sa o vad asa minunata. Deschid ferestrele mari cu pasi inceti si ma las in voia adierilor. Atunci cand iti doresti cu adevarat sa evadezi din rutina, reusesti. Auzeam cum bate vantul, priveam mladitele cum se leaganau, ma simteam fericita. Ce culoare, ce miros de toamna! Poate ca nu totul era asa cum vedeam eu, poate imi imaginam, dar ma bucuram ca pot schimba realitatea, nu mi-e teama sa fiu fericita, chiar daca stiu ca mai tarziu asta se poate schimba. Uneori ti-e frica sa simti, ti-e frica sa te lasi furat de sentimente. Te gandesti ca fericirea inseamna vulnerabilitate. Posibil, dar eu risc! ☺

Felul meu de a fi e tare ciudat, absolut controversat. Unii oameni ma vad ca avand un caracter special, altii nu si-ar dori sa fie in pielea mea nici o secunda. Eu nu ma pot pronunta in totalitate. Nu mi-as dori sa fiu saraca spiritual, dar in schimb sunt invidioasa pe acei oameni simpli, imi pare ca duc o viata linistita, lipsita de probleme. Uneori problemele se afla doar in mintea noastra, gandurile profunde, argumentele si contra-argumentele aduse fiecarei situatii denatureaza realitatea. Eu n-am fost nicodata statornica, in cazul oricarui fapt, oricarei situatii eu am gasit partea frumoasa, dar si partea urata. Niciodata nu m-am putut decide in ce parte inclina balanta. Si ce-mi place cel ma mult e ca eu cand vreau ceva, vreau, si nu doar vreau, eu fac…

Ma si imaginam acum, desculta, alergand prin iarba. In cazul meu, de la imaginatie la realitate e un pas foarte mic. Stimulii picioarelor ude de roua m-au facut sa constientizez: alergam prin livada ca intr-un labirint in pijamaluta mea alba, usor transparenta, cu parul desfacut si ciufulit. Sa ma gandesc ca poate ma vede cineva? Sau ca orice om normal si-ar fi baut cafeaua la ora asta? Nu! Eu asta am vrut, asta am facut. Imi era frig si deja ma vedeam racita si tintuita ca o pustnica in camera mea. Imi era ciuda ca toata escapada mea a avut asa un deznodamant. Nu inteleg de ce mintea si corpul uman nu pot conlucra. Multe nu inteleg eu si multe nu le voi intelege niciodata. Am pierdut asa, vreo doua ore, nici nu mi-am dat seama cand a trecut timpul, desi nu am pierdut nimic, iar am facut ceva pentru sufletul meu. Imi plac momentele pe care mi le daruiesc mie, nu sunt dese, dar suficiente cat sa imi dea putere si incredere. Parca aveam migrene si stiam ca singura solutie era cu desavarsire o cafea. Numai cand ma gandesc la miros si la gust… Da! Acesta era urmatatorul meu obiectiv spontan pe ziua de azi.

blog6

Nici nu m-am sinchisit sa ma imbrac si tot desculta trebaluiam prin bucatarie. Din toate simturile pe care le avem, mintea noastra il alege pe cel mai important: acum imi doream cafeaua, probabilitatea ca voi raci nici nu mai exista in gandurile mele. Mi-am luat o patura calduroasa si imi savuram linistita cafeaua in locul meu preferat de pe veranda. Ma bucuram de aroma, dar nu ma incanta ca aveam prea mult timp sa ma gandesc la problemele mele existentiale…

Eu ma vad ca fiind o femeie frumoasa si ma consider asa tocmai pentru ca stiu ca sunt un om frumos. Sunt constienta ca nicodata nu voi reusi nimic daca nu am incredere in mine. Sa te consideri un om frumos, inseamna in primul rand, sa iti accepti defectele. Am multe defecte, dar cat de frumoase sunt! ☺ Cert este ca ne nastem egoisti, nu exista om mai valoros decat noi insine, fiecare in parte. Increderea mea in mine a fost mereu constructiva, dar niciodata nu mi-am dorit mai mult decat am fost eu constienta ca pot si ca merit. Nici calitati nu imi insusesc multe, putine, dar suficiente, calitate si nu cantitate.

blog7

Imi place cafeaua, dar doar atunci cand e fierbinte si avand in vedere ca ma balansez in scaun de vreo jumatate de ora, e rece acum. Apropo’ de partea frumoasa si de parte urata a lucrurilor. Ar trebui sa intru in casa si nu e tocmai timpul perfect pentru a ramane afara atat de mult timp. Ceva in interiorul meu ma agita. Intotdeauna am visat sa imi incep zilele asa, intr-o atmosfera rustica, sa admir un peisaj exact ca acesta din jurul meu. Acum, cand am ce mi-am dorit, in sufletul meu incoltesc alte dorinte. Stiu ca un om nu poate supravietui fara visuri, dar doridu-mi mereu altceva imi da o senzatie de nemultumire. Oare exista ceva care te poate stimula, care te poate capta in totalitate? Momente intense am avut, dar pasagere. Vreau sa stiu daca pot avea acelasi sentiment incontinuu, toata viata, care doar sa se intensifice, nu sa dispara. Poate considerati ca mi-as dori perfectiune, dar stiu ca nu exista, ma refer doar la capacitatea mea de a accepta defectele si aspectele negative ale altor persoane exact cum fac si in cazul meu. Oricum tind sa cred ca voi fi intr-o analiza toata viata. Dupa multe clipe de nemultumire si de saturatie, am inteles un lucru: cel mai bine pentru mine e sa vad partea frumoasa, dar nu prin modul acela de gandire oarba, ci sa stabilesc ponderea mai mare. Asa am reusit sa iau decizii mai corecte.

Sunt obosita de atatea framantari, ma ridic brusc, parca cu repulsie fata de locul acela unde m-am chinuit atat sa gasesc un echilibru in gandurile mele. Nu e bine ca mananc dupa ce beau cafeaua, dar avand in vedere ca sunt atatea lucuri care nu sunt bune, unele mofturi mi le mai fac.  Imi pun in graba doua felii de paine la prajit, prepar ceaiul, pregatesc untul si mierea de albine si ma asez linistita la masa. Sunt calma, macar cand mananc sa nu ma mai gandesc la nimic. Astazi e sambata si de obicei in weekend sunt stapana pe toata intinderea aceasta uriasa, un intreg domeniu. Nu sunt acasa. Poate ca viata in sine, dorul, mai ales dorul, m-au facut asa sensibila. Nu mi-e dor doar de persoane, ci si de locuri, mi-e dor de strazi, de soarele de acasa. Cand ti-e dor, esti vulnerabil la orice. Zilele trecute am plans cand gradinarul tundea iarba. Stiti cum miroase iarba proaspat taiata? Pentru mine miroase a acasa. Mi-am amintit de bunici, de copilarie si ce e cel mai ciudat e ca eu am decis sa plec. Alegeri… Mereu ma intreb, daca nu as fi ales sa fac asta, cum ar fi fost viata mea acum? De obicei ma potolesc repede, imi spun ca toate se intampla cu un scop si oricum nu imi pare rau de absolut nimic, tot ce am facut pana acum a conturat caracterul meu.

blog8

Sunt fericita ca pot privi lumea cu ochii sufletului, sunt fericita ca pot constientiza ca nu pot avea totul, ca mereu voi tanji dupa ceva, dar mereu voi fi si recunoscatoare pentru ceea ce am. Sunt fericita in tristetea mea si sunt perfecta in imperfectiunea mea. ☺

Distribuie:

Leave Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *