fbpx

Carti cu acadele…

acadeaIntotdeauna mi-a placut sa scriu. Pana acum doar pentru mine. ☺ O foaie de hartie intelege, nu critica, nu are nimic de obiectat, doar asculta… E plina cutia de amintiri cu ciorne. E placut sa le recitesc uneori… Ne dam seama cat de mult evoluam in timp si cum ni se schimba perceptiile. <Evoluam in timp??? Ceva nu e ok…Evolutia e doar in timp.> In fine…
Ce m-a facut acum sa-mi amintesc de dorintele mele din trecut, a fost o carte care are desenata o acadea pe coperta. N-am citit-o pentru ca mi-ar placea dulciurile sau ca m-ar fi intrigat porunca obscena din titlu. A fost publicata de vreo 3 ani si eu o citesc abia acum.

Sunt genul de persoana careia ii place sa iasa, sa cunoasca locuri noi, boeme, al caror aspect sa te faca sa te gandesti ca cei care l-au creat sunt oameni cu o imaginatie bogata. Ca de exemplu, un local unde in loc de canapea, sa stai intr- cada… Imi place asta! ☺ Nonconformism, creatie, arta!

a1
Bun, sa va zic… Urma un weekend la care visam tocmai de luni. Trebuie sa fii corporatist ca sa intelegi asta.
In weekend-ul asta aveam de gand sa lenevesc si sa citesc, mai ales ca urma sa devin matusica si aveam emotii. Am cautat o carte spirituala, genul de carti pe care il citesc eu. Da, recunosc. Am nevoie de putin ajutor ca sa-mi adun gandurile… Ies de la munca vineri si ma duc sa caut cartea. Stiti senzatia aia cand mintea e fericita ca un copil, dar nu poti sa te bucuri pentru ca te strange un papuc? Da, un papuc. Sunt moldoveanca. Bai, nu mai puteam sa merg desi locuiesc in centru si librariile in care am intrat erau in preajma.

 

a4
Nu inteleg un lucru. Ori ceva imi lipseste, ori ceva e prea mult. De ce unii oameni nu isi lasa frustarile acasa si la serviciu sa adopte un comportament adecvat? Ma prind daca imi zambesti fals, dar macar apreciez ca incerci decat sa-mi raspunzi arogant. Intru intr-o librarie, intreb la casa de carte si imi raspunde domnisorica ca <ei comercializeaza doar carti in limba engleza. Nu am vazut pe usa???> Okkkk! Imi venea sa-i zic ca eu ma uit la continut, nu la ambalaj. Auzi!!! Daca n-am vazut pe usa!! Eu de multe ori trag de o usa pe care scrie Impinge. Sau urc in taxi in fata, pe partea dreapta. Nimic anormal, doar ca taxi-ul era in Irlanda, unde locul din dreapta e al soferului. “Do you wanna drive me?” “No!!! I’m just stupid..” ☺

a2

Paranteza… Al meu iubit imi zice:
“Da, scrii! Nu te joci!”
“Normal. Ai langa tine o femeie cu o imaginatie bogata!” Ha ha!!! Atat de bogata ca-mi face rau. De asta am nevoie de carti spirituale.
Reluand, ajung intr-un final si la Carturesti si mi s-a comunicat ca au stocul epuizat. Dezolant, dar totusi ma gandeam ca o fi cartea prea buna daca stocul este epuizat. Ma bucuram in sinea mea ca mai sunt nebuni ca mine. ☺
Aveam o fata de spuneai ca am ceva in… Un corp strain in…organism. Asa tare ma strangeau papucii.Nu mai radeti, v-am zis ca-s moldoveanca, iar corpul strain poate fi o aschie sau un spin din ala pe care ni-l scoteau bunicii cu acul cand eram mici. Mi-am amintit de curnuti!! Copilarie, ajung si la tine! Cu gandul…

a3

M-am intors acasa si vorbeam cu un prieten tare drag mie despre dorinta mea neimplinita de a citi acea carte in acel sfarsit de saptamana. Atunci mi-a recomandat cartea cu acadeaua despre care va povesteam la inceput si ma gandeam ce prost inspirat poate fi. Eu imi doream o carte despre yoga, meditate si iluminare, iar el imi spune sa citesc o carte despre o fata careia probabil ii placeau acadelele, caramelele si sa cante la fluier.

 

Am decis spontan sa-mi cumpar cartea pentru ca prietenul meu este un om frumos si ma gandeam ca are el un motiv pentru care imi recomanda s-o citesc.
Ma trezesc a doua zi cu un chef nebun sa ies din casa. Sper c-ati inteles ca eram ironica.  ☺Iubitul meu trebuia sa ajunga la farmacie si il rog cat pot eu de frumos sa treaca si pe la librarie. Se conformeaza, stie el de ce ☺, dar ma intreaba asa inofensiv:
“Pai, dac-o cheama Ramona?”
“Pe cine?”
“Pe casiera.”
“Pai, vezi si tu ce zice!”

Ajunge si cartea in manutele mele, m-am bucurat ca are destul de multe pagini si scrisul mare. / ceva probleme la ochi si imi place scrisul aerisit. (ceva probleme – o traducere gresita din engleza adoptata ca jargon ☺)
Citesc 30 de pagini si ii scriu prietenului meu:

“De ce sa citesc cartea asta? E simpla, banala si n-are nimic spiritual. Este despre instincte animalice si pierderea autontrolului”. Imi place sa-mi controlez gandurile, reactiile, instictele, mai ales instinctele, pentru ca ne aseamana atata de mult cu animalele. Pentru ca dragostea pe care i-o poarta un caine stapanului nu am putut s-o preluam. Dragoste neconditionata primim doar de la parinti. Asta este deja alt subiect..
Revenind, ii scriu omului fix asta:

cipAtat de nesemnificativa mi s-a parut cartea asta incat am citit-o in 2 zile, bineinteles sambata m-am apucat de ea pe la 15 si am avut multe intreruperi pentru ca a fost ziua cand am devenit matusica si a fost o zi cu multe evenimente, interventii si discutii. Duminica m-am trezit mai tarziu, pe la 12 si am terminat cartea de citit tot pe la 15. Sa fi fost 5 ore adunate de citit… In afara de asta m-a si motivat sa scriu. Mi-am amintit cat e de frumos sa faci asta. Deci multumesc Andrei pentru imbold. Gandirea si instinctele tale animalice m-au motivat. ☺ Aaa! Si-mi place maxim aia cu spalatul pe maini. Iti multumesc! Stiti, ca sunt toalete comune in unele localuri, cand il vezi p-ala imbracat frumos si plin de el, dar tranteste usa budei fara sa se uite macar la chiuveta… What the fuck????

Concluzia mea de dupa este ca avem nevoie de mai multi oameni pentru a fi impliniti si ca noi suntem diferiti, avand caractere diferite in functie de persoanele care ne apar in cale.

Duminica seara am vrut sa ies in oras…N-am mai gatit, am iesit in oras. Am vrut un loc boem, unde sa-mi astampar foamea, sa-mi limpezesc ochii, dar si sa-mi adun gandurile. Citisem eu pe net ca este o locatie prietenoasa cu vibe de Vama veche. Sunt doar de un an in Bucuresti si nu am reusit sa ajung in toate localurile de pe lista TO DO IT. Cand socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, am venit mai obosita decat eram. Ce oameni prietenosi? Ce atmosfera de Vama? Asa patesti cand vrei sa reproduci un sentiment. Ramai dezamagit. Locurile, oamenii, sentimentele sunt unice. Chiar daca incerci sa le reproduci, nu va fi la fel. Stiti aia cu “Nu mi-e dor de tine, mi-e dor de mine, cum eram in preajma ta.” Prostii! Ce conteaza de ce ti-e dor, daca totusi ti-e dor? Ti-e mai usor tie sa zici ca nu ti-e dor de un om.. OK.. Fie cum zici tu, dar nu e asa..
In fine, mancasem paste in seara aceea. Ador sa sug pastele alea de fata cu toata lumea Sunt vegetariana si meniul nu era foarte diversificat, plus ca imi era foame si o salata nu mi se parea suficient.

Va spuneam ca in ziua de sambata am devenit matusica. E un sentiment unic, nici nu stiam ca exista. Destul de logic, n-am mai trecut prin asta. Nu poti anticipa. Vis a vis de empatie… Da, empatizezi! Bravo! Dar nu e ca si cum ai fi purtat pantofii acelui om. Asa ca gandeste-te de doua ori inainte sa dai sfaturi si sa iti imaginezi cum ar fi fost daca erai tu in locul lui…. Daca ai fi fost… Nu ai fost…

Aveam o stare de-mi venea sa beau 3 shot-uri de rachiu consecutiv. Nu stiu de ce asociez mereu alcoolul cu emotiile puternice, pozitive sau negative. Poate pentru ca sunt din Moldova ☺.Ma gandeam in clipa aceea cu cine as putea sa impartasesc bucuria. Eram matusica. Surioara mea pe care o iubesc enorm si care este un model pentru mine, devenise mamica. Cunostea bucuria si miracolul de a fi mama… Imi doream alaturi de mine un om sincer, plin de pacate, dar sincer… Iubitul meu era la serviciu, niciodata nu l-a deranjat sa ies fara el, fie cu prieteni, fie cu prietene. Stie ca mereu am rezonat mai bine cu un barbat decat cu o femeie. Aici, sunt mai multe explicatii de dat, dar nu e acum momentul. Fiecare avem povesti pe care nu le povestim usor.
Ma gandeam langa cine as dori sa-mi petrec seara, langa cine m-as simti naturala si in siguranta. Am destul de multe cunostinte, diferite categorii de oameni, m-am facut placuta si nu ma pot plange ca nu sunt inconjurata de prieteni. Prieteni, da. Asa se zice… Ei, dar stiti ce anume cautam eu atunci? Un om ca prietenul meu care mi-a recomandat cartea. Un om care sa inteleaga, sa stie ce vrei sa spui numai din priviri, din gesturi.  Sa nu trebuiasca sa te explici cu o mie de cuvinte, sa insisti ca varianta ta are sens… Stiti vorba aia, ca oamenii care gandesc si percep diferit, ii poti numara pe degetele de la mana… Care degete? Ca-s 5… Ei, eu n-aveam nici ce sa numar. Ca sa numeri, trebuie sa fie minim 2. La un singur om ma gandeam, un om care indiferent de felul lui de a fi, e sincer. Ploua si n-a avut chef sa iasa din casa… Daca citesti asta, esti un mare hater! N-o sa-ti zic numele, cum nu-l zic nici pe al instigatorului la citit ☺,stiu reactiile lor… ☺ Oricum, ma bucur ca esti sincer mereu. Si unul si celalalt… ☺
Momentele intense cer oameni intensi… Oameni care pot povesti despre Univers, minte, suflet, constiinta, amintiri si umanitate….

Ahhh! Ce mult am scris de data asta!! ☺ Daca ai ajuns la final, e bine.. Intotdeauna e bine! ☺

Distribuie:

Leave Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *